Aphyosemion australe
de Rasiga Gh. Dan

1 Descriere
“Coada lira” dupa numele popular sau Aphyosemion australe dupa numele sau stiintific este o adevarata bijuterie acvaristica si poate candida fara teama la premiul de cel mai frumos pestisor ornamental. Corpul este cilindric si alungit iar dimorfismul sexual este clar diferentiat si ca la mai toti pestii de acvariu masculul este mai mare (6-6.5 cm.) si are un colorit splendid ce variaza ca si culoare de baza de la alb-galbui pana la brun-roscat peste care apar irizatii rosii, albe, verzi, albastre, mov sau negre in functie de varietatea de Australe pe care o avem in acvariul nostru. Caudala masculului are 2 prelungiri de unde si numele de “Coada lira”. Femela insa este monocroma cu culori spalacite si ceva mai mica (5-5.5 cm.). Acestei specii i se mai spune “Cap Lopez” dupa locul in care il descoperise Rachow (1921) dar intre timp s-au stabilit si alte locatii ale acestui minunat pestisor (Cap Esterias, Mayumba, Port Gentil, Yombo River). Unii mentioneaza faptul ca pronuntia acestei specii sa se faca cam astfel -af-ee-oh-see-me-on awe-stray-lee- dar regulile internationale ne arata clar ca cel putin numele de gen se pronunta in „stil” latinesc si se extinde aceasta regula si la denumirea speciei cand ea provine tot din latina. „Aphyosemion” inseamna „peste cu steag” iar „australe” se traduce prin „sudic”.

2 Sistematica
Putina sistematica pentru cei interesati cred ca nu strica. Rachow l-a botezat Panchax polychromus dar in 1924 Myers creeaza genul Aphyosemion pentru a diferentia speciile africane de cele americane si astfel pestisorul nostru s-a numit de atunci Aphyosemion australe.
Ordinul: Cyprinodontiformes
 Subordinul: Aplocheiloidei
  Familia: Aplocheilidae
   Subfamilia: Aplocheilinae
    Tribul: Nothobranchinii
     Subtribul: Aphyosemina
      Genul: Aphyosemion (Myers, 1924)
       Subgenul: Mesoaphyosemion (A.C. Radda, 1977)
        Specia: australe (Rachow, 1921)

Fiecare peste are un cod international dupa care este recunoscut format din 3 litere. In cazul acestei specii codul este: AUS. Daca apare necesitatea indicarii unui fenotip distinct atunci pe langa cele trei litere ce reprezinta specia vom intalni alte 3 litere ce identifica acea varietate sau populatie. Spre exemplu cand ne referim la Aphyosemion australe auriu el va avea codul: AUS-GOL (GOL provenind de la englezescul golden=auriu)

3 Distributia geografica
In natura aceasta specie se gaseste in zona centrala a Africii de Vest populand apele tropicale din Gabon, Congo, Angola si Zair.

4. Conditii de mentinere si proprietatile fizico-chimice ale apei
Trei pestisori din aceasta specie -un mascul si doua femele- se pot tine fara probleme intr-un bazin de 5 litri cu sau fara filtru interior; acvariul este foarte indicat sa fie bine plantat cu Anubias sp., Cryptocoryne sp., Mycrosorum pteropus etc. In conditiile absentei unui filtru este obligatorie schimbarea apei 10-15% la fiecare 2 zile. Apa ideala are un pH cuprins intre 6.2-6.5 dar tolereaza si un pH de 7.5 dupa o perioada de adaptare treptata si cresterea lenta a valorii pH-ului. Duritatea, obligatoriu va fi tinuta sub 10 si ideala ar fi intre 2 si 4. O filtrare prin turba permite evitarea bolilor si crearea unor conditii apropiate de cele din natura.Ca sa va faceti o idee, apele in zona Capului Esterias sunt pline de tanin si au o culoare bruna cu un pH de 6.0-6.2 si o duritate sub 2.

Am observat ca AUS traiesc cam 18 pana la 24 de luni si incep sa se reproduca de la 3 luni atingand maturitatea sexuala cam la 5 luni. Totul depinde de cum sunt hraniti!!!

5 Reproducerea
Australe a fost primul meu Killie si cand l-am cumparat in 1976 nu se stia nimica despre aceasta specie si nici nu exista Internet spre a gasi ceva detalii despre cresterea si inmultirea lui. Cel de la care ii cumparasem stia despre ei ca li se spune “Cap Lopez” si ca le place apa veche. N-am reusit sa-i mentin mult timp in acvariul meu in primul rand datorita hranei pe care le-o distribuiam pestilor si anume “renumitii” pureci uscati. In 1982 am reusit sa-i am din nou in bazinul meu si timp de 15 ani nu am mai renuntat la ei desi spatiul mic dedicat pestilor si dorinta mea de a inmulti toate speciile noi aparute prin tara a fost foarte mare. Din experienta mea va pot spune ca inmultirea acestei specii se poate face in mai multe feluri daca se tine cont de faptul ca acesti pestisori fac parte dintre „icratorii in plante”. In conditiile unei igiene drastice si a unui bazin bine plantat, inmultirea se poate face fara probleme in bazinul unde se afla maturii dar generatia obtinuta va fi redusa numeric deaoarece am observat ca exista tendinta maturilor de a-si consuma puii chiar daca sunt bine hraniti. Intr-un acvariu de 70 de litri plantat din abundenta, am cazat 5 pestisori, 2 masculi si 3 femele. Dupa un timp am vazut pe filtru si pe pietre icrele transparente pe care le-am scos si le-am pus intr-un borcan separat dar care continea apa proaspata. A fost o mare greseala deoarece in 2 zile icrele erau pline de Saprolegnia (fungus). Spre bucuria mea, nevazand toate icrele la timp unele au scapat si in apa veche din acvariu s-au dezvoltat in liniste. Asa m-am trezit cu primii pui si cred ca n-are sens sa va descriu bucuria imensa care m-a incercat la vederea lor. N-am mai repetat greseala cu icrele ci i-am mutat intr-un bazin mai mic cu tot cu apa din acvariul mare. Aveam pureci de balta dintr-un lac apropiat (foarte curat pe atunci dar care arata tot mai mizerabil de la revolutie incoace) asa ca, n-am avut mari probleme in a-mi creste puiutii. Gura lor mare i-a ajutat sa infulece fara probleme pureci de balta nu tocmai marunti care pareau imposibil de ingurgitat la marimea lor si totusi reuseau. Viteza de crestere m-a uimit si de la o zi la alta se vedea un progres al dimensiunii lor. La 2 saptamani am inceput sa le dau tubifex tocat marunt. La 6 saptamani i-am putut diferentia si i-am separat pe sexe (metoda nu are sens nefind vorba de Guppy-Poecilia reticulata). La 3 luni aveam primele icre de la puii mei. Nu mai procedasem ca la prima experienta ci intr-un acvariu de 10 litri separasem printr-un gratar de fund pestii maturi de icre. Toate icrele au mucegait de mai multe ori si atunci am luat apa veche din bazinul mare si i-am reprodus in ea. Icrele care se albeau le scoteam zilnic. Dupa 12 zile si la o temperatura de 24 de grade in medie, au iesit primii puiuti, 70 de alevini de Australe inotau in voie si sanatosi dupa hrana. Le-am dat 2 zile infuzorii si apoi aceeasi pureci de balta marunti. Am vazut dupa aceea la un prieten ca ii reproducea in turba si asa am procedat si eu ani si ani de zile deoarece metoda cu gratarul de fund la Australe merge uneori dar nu da rezultate constante pe cand turba ofera protectie impotriva unei lumini excesive si prin taninul pe care-l eliminba in timp protejeaza icrele de Saprolegnia. Este imperios necesar sa sterilizam turba inainte de utilizare prin fierbere, autoclavare sau intr-un cuptor cu microunde daca aveti. Eu am fiert-o cateva ore de fiecare data, apa maronie o foloseam la neoni sau la alte Caracidae iar turba la Australe. Mai exista o metoda de reproducere a acestor pesti si anume confectionarea din fire sintetice groase a unor „papusele”(smocuri) mici. Se ia un sul si se infasoara firele pe un liniar sau pe o carte mica (un dictionar de buzunar) care este indicat sa nu depaseasca 5 cm. Se taie 2-3 fire si se leaga toate celelalte la baza trecandu-se cele legate pe sub cele netaiate. Se face un nod la baza apoi se taie la capatul opus nodului toate firele netaiate anterior si rezulta o mica „papusica” care se pune in bazin ca sa se imbibe cu apa. Va cadea dupa cateva ore la fund fara probleme si acolo Australe isi vor depune cu bucurie icrele. De ce este foarte buna aceasta ultima metoda? Australe ca orice alt Killie depune icre in portii mici, zilnic,iar Australe sa nu uitam ca este pe deasupra si un icrator in plante asa ca, acele fire sintetice sunt foarte bune pentru ca el sa icreze printre ele cand doreste. Inainte de utilizare si din timp in timp, pentru sterilizare, „papuselele” se scot din bazin si se fierb. Recoltarea icrelor se va face scotand firele din bazin si privindu-le in lumina puternica. Icrele se recolteaza de pe fibrele sintetice cu mana (fara a le strange) si se pun fie intr-un bazin cu turba fie intr-un recipient mai micut cu un dezinfectant uzual (Tripaflavina daca apa nu contine turba, Santacridina daca apa contine si extract de turba, Acriflavina, Tetra-fungus-stop, etc.). Daca recipientul este mic apa se va schimba des si icrele care se albesc vor fi scoase imediat. La 10 zile cand deja se vad puii cu claritate in icre, toata apa se va schimba pentru a nu ramane dezinfectant care sa afecteze puii. Inspectarea icrelor de pe fibrele sintetice la specia Aphyosemion Australe este bine sa se faca cel tarziu la 2 zile dar cel mai bine ar fi sa se faca zilnic pentru a impiedica aparitia infectiilor, icrele fiind destul de sensibile dupa cum am mentionat si mai sus. In functie de temperatura si de varietatea pe care o veti avea puii ies intre 10 si 14 zile.

Raportul intre sexe in general este favorabil masculilor cand apa este mai rece, moale si acida iar cand temperatura de reproducere este mai mare sau apa este mai dura numarul de femele il va depasi pe cel al masculilor. As putea da niste cifre dar unde ar mai fi placerea pasionatilor (sau a „trasnitilor” cum ne denumesc unii) de a vedea din experienta lor ce si cum se intampla. In orice caz trebuie retinut faptul ca mentinerea acestei specii trebuie sa se faca intr-un regim termic cuprins intre 18 si 260°C si in apa veche, moale si acida.

6 Hrana
Australe nu este prea pretentios la mancare si consuma chiar si fulgi cand este infometat dar coloritul lui splendid si dezvoltarea sa normala se obtin doar printr-o alimentatie predominant constituita din hrana vie (Tubifex, Chironomus,Artemia, Daphnia, s.a.). Ceea ce este sigur e faptul ca fara hrana vie nu prea veti reusi sa obtineti o noua generatie iar daca veti reusi s-o obtineti pestisorii vor fi rahitici si vor avea un colorit care va va displace in mod sigur.

Chiar daca la inceput veti avea probleme in mentinerea acestei specii splendide nu va descurajati si perseverati, neuitand ca doar din experienta personala se invata cel mai bine. Australe este o specie pe care nu o recomand amatorilor si nici incepatorilor decat daca sunt intr-adevar pasionati si daca iubesc intr-adevar Creatia Lui Dumnezeu. Invatand sa respectam natura si cunoscandu-i tainele ne respectam pe noi insine. Dupa ce veti reproduce aceasta specie pentru prima data si dupa ce veti cunoaste mai multe despre pestii Killie in general veti intelege de ce am spus ceea ce am spus putin mai sus. Din inima va doresc mult succes si indelunga rabdare!

P.S. Orice persoana bine intentionata poate utiliza informatiile cuprinse in acest articol fara a-mi cere permisiunea, mentionand doar sursa inspiratiei lor!!!