Artemia

Ciclul de viata | Conditiile de eclozare | Hranirea artemiilor | Eclozarea | Pastrarea artemiilor

    Artemia Salina este un crustaceu de apa sarata si hipersarata . Artropod din clasa crustaceilor, este apropiat ca inrudire de crustaceii de apa dulce (ex. Copepode si Daphnia ). Toti sint cosiderati o hrana valoroasa pt. pestii de acvariu. Artemiile sunt cu atat mai importante cu cat reprezinta cel mai bun aliment pentru hranirea alevinilor (uneori singurul indicat). Din aceste motive este bine ca acvaristii care au ambitia de a reproduce anumite specii sa poate sa isi realizeze singuri propriile culturi.

Ciclul de viata

    Primul rol al substratului este cel mecanic, el mentinand decorul alcatuit din roci si alte elemente. Din acest motiv, asezarea solului precede plasarea decorului. Rolul biologic al solului consta in faptul ca in compozitia sa se gasesc bacterii care contribuie la ciclul azotului, conditionand astfel eliminarea compusilor azotati. Acestea actioneaza mai bine daca sunt ajutate de un filtru-placa ingropat in substrat. Totusi, rolul sau cel mai important este acela ca permite plantelor sa-si infiga radacinile, mai ales in acvariile de apa dulce. De asemenea, el constituie un loc de depunere a icrelor si un ascunzis pentru pesti.
     Un alt rol al solului ar fi cel termic, fiind un un bun izolator pentru bazinele de beton sau cele cu fund de tabla. S-ar putea mentiona si un rol sanitar, deoarece prin frecarea de pietris, pestii cu paraziti se elibereaza de acestia. Din toate aceste motive, solul trebuie sa prezinte anumite caracteristici.

 

 

Conditiile de eclozare

    Conditiile optime pt. eclozarea Artemiei sint urmatoarele : 25 grade Celsius , salinitate 5 ppt. (densitate 1,003 sau o lingura la litru) , aeratie puternica continua, lumina aproximativ 2000 lx. constant, pH 8-9. O buna circulatie a apei este esentiala pentru mentinerea oualor in suspensie . Un vas cu baza in forma de V si capacitate 2-5 l. este suficient. Procentajul la eclozare si densitatea sunt de obicei in functie de calitatea apei si circulatia acesteia. Vasele cu fundul plat au zonele din colturi ''moarte'' si din acest motiv nu sint indicate pentru randament ridicat.
     Este bine sa se cunoasca faptul ca intr-un gram sint in medie 200-300 de oua . O jumatate de lingura de oua intr-un recipient de 2 litri este mai mult decit suficient. In imagine o filtrarea artemiei. Daca se pornesc mai multe culturi la distanta de o zi una de alta (nicidecum simultan), se pot recolta permanent nauplii .
     Recoltarea se face dupa incetarea agitatiei si pentru aceasta va trebui scoasa linia de aer . Dupa cca. 7-15 min. ouale inca neeclozate si cojile se pot observa ca sint asezate pe fundul recipientului , naupliile fiind in imediata apropiere deasupra lor. In acest moment este necesar un tub flexibil transparent din PVC cu diametru interior 4-5 mm. la care este atasat un tub de sticla cu capetele netaioase cu diametru exterior de 5-6 mm. Cu capatul de sticla in cultura se incepe sifonarea naupliilor intr-un alt vas ajutator. Naupliile se filtreaza pe o sita iar apa se toarna inapoi.
     Ca operatia sa fie mai usoara se pot concentra naupliile intr-un punct mai convenabil in cultura linistita cu ajutorul unui bec mic sau lanterna. Se reporneste linia de aer si se mai revine asupra culturii pina la epuizarea oualor neeclozate.

 

 

Hranirea artemiilor

     Dupa cum se cunoaste, artemiile sint filtratori neselectivi deci nu prea le pasa ce aduna din masa apei. Din acest motiv au fost testate mai multe varietati de hrana. Criteriul de selectie al hranei trebuie sa se bazeze pe marimea particulelor, digestibilitate si solubilitate. De exemplu laptele praf nu este adecvat scopului. Hrana folosita trebuie sa cuprinda microalge vii ca de ex. Nanocloropsis si o mare varietate de produse inerte care sint mai practice pentru acvarist.
     Cu conditia ca acestea sa nu fie supradozate se utilizeaza urmatoarele: drojdie de bere, pudra de orez, faina de griu, pudra de soya, faina de peste, galbenus de ou, faina de ficat, faina de carne. Spirulina este f. buna dar este f. scumpa. Cea mai simpla metoda de masurare a nivelului nutritiv al apei este aprecierea transparentei acesteia. Aceasta operatie se poate face cu o sonda confectionata dintr-o tija marcata in diviziuni (cm.). La capatul opus minerului se ataseaza un disc, care la imersare progresiva va dispare. Se va nota adincimea la care discul nu se se mai vede, aceasta fiind masura penetrarii luminoase in mediu. Cu cit mai multa substanta organica in dispersie, cu atit mai mica va fi adincimea la care va dispare discul.

    La o densitate de 5000 de nauplii pe litru, transparenta ar trebui sa fie de 15-20 cm. in prima saptamina si de 20-25 cm. in urmatoarele. Bineinteles este cel mai bine sa se mentina un nivel optim de hrana tot timpul prin hraniri frecvente si foarte atente. Hrana nu este consumata direct, ea este colectata din mediu cu ajutorul perilor de pe picioare. La baza fiecarui picior exista glande care secreta o substanta adeziva la care adera particulele ce formeaza hrana formind mici bile. Microperii de pe abdomen indreapta aceste formatiuni catre gura.
     Marimea optima a particulelor : sub 50-60 de microni. La hranirea pestilor mai mari cind nu este necesar ca Artemiile sa fie sub forma de nauplii, cele adulte sint preferabile. Naupliile au un procentaj mai mare de grasimi decit cele adulte (23% din substanta uscata la nauplii, 16% din substanta uscata la juvenili si 7% din substanta uscata la adulti). In acelasi sens, 45% proteine la nauplii si 63% proteine la adulti. De semenea este cunoscut faptul ca naupliile sint deficitare in anumiti aminoacizi pe cind cele adulte ii contin in totalitate. Cel mai nimerit procedeu de a creste naupliile incepe cu alegerea unui bazin intre 35-70 de litri caruia i se vor umple colturile printr-un oarecare procedeu pentru a nu avea ''zone moarte'' si pentru imbunatatirea circulatiei. Rezultate bune se obtin cind hrana se distribuie uniform odata cu Artemia printr-o aerare energica. Utilizati aeratoare normale (pietre) si evitati-le pe cele utilizate la spumatoarele acvariilor marine (confectionate din radacini de salcie). Motivul este dat de dimensiunile mici ale bulelor de aer care acestea le genereaza, ele putind fi inghitite cu usurinta de artemii. Urmarea este moartea acestora. Cele mai bune rate de crestere se obtin in intervalele : 25-30 grade Celsius , 30-50 ppt, nivele moderate de lumina. Se aminteste faptul ca la iluminare f. intensa Artemia se scufunda si isi risipeste o f. mare parte din energie inotind mai rapid rezultind din aceasta o crestere mai lenta. Intretinere. Datorita faptului ca cultura reprezinta un spatiu limitat si inchis, calitatea apei poate vira rapid spre degradare in special cind biomasa creste. Problema apare frecvent odata cu marirea dozelor de hrana in special hrana artificiala.
     Ca remediu se recomanda sifonarea fundului si inlocuirea de 20% din volum o data pe saptamina. Se face acest lucru in conditii de intuneric cu ajutorul lanternei orientata spre unul din capetele acvariului pentru adunarea artemiilor in acel loc si eliberarea bazinului. Starea de sanatate poate fi verificata prin felul in care ele inoata. Aprinzind lanterna, ele se vor concentra rapid spre sursa in cazul cind conditiile sint normale. Conditiile proaste determina inotul haotic si molatec, de asemenea indiferenta fata de lumina. Daca aveti acces la un microscop, examinati tractul digestiv al acestora care trebuie sa fie plin de hrana. Daca apendixul si gura sint curate, este bine. Daca sint acoperite cu particule de hrana nu este bine. O crestere lenta poate fi cauzata de : temperatura prea scazuta, pH-ul dezechilibrat, salinitate mica, hrana nepotrivita sau de calitate proasta.

 

 

Eclozarea

    Decapsularea oualor de Artemia. Separarea embrionilor de membrana se face din mai multe motive. Cojile in primul rind nu sint digerabile. In al doilea rind multi crescatori afirma ca acestea pot da nastere la obstructii ale cailor digestive ale micilor consumatori. De asemenea exista afirmatii (cam nefondate si speculate) ca pot fi surse importante de contaminare. Decapsularea acestor pitici reclama parcurgerea a 4 operatii. 1: rehidratarea acestora, 2 : tratarea cu solutia de decapsulare, 3 : spalarea si dezactivarea clorului rezidual, 4 : incubarea si eclozarea embrionilor. Ouale uscate prezinta o cavitate in membrane si sint foarte greu de indepartat in aceasta stare. Din acest motiv trebuie rehidratate pina la forma sferica. Ouale trebuie rehidratate in apa moale sau distilata la 25 grade Celsius timp de 60-90 minute. Cu cit apa va fi mai rece cu atit timpul de hidratare va fi mai lung. Oricare va fi temperatura, nu le lasati mai mult de 2 ore pentru ca aceasta duce la scaderea procentajului de decapsulare si implicit al celui de eclozare. Hidratarea se va face intr-un recipient asemanator celui folosit la eclozare din aceleasi 2 motive : aeratie si circulatie. Embrionii hidratati vor fi filtrati si spalati pe o sita cu ochiuri de 100-125 de microni, dar se poate sari peste aceste operatii daca nu aveti sita.

    Este bine ca decapsularea sa urmeze imediat dar se pot raci pentru citeva ore daca este nevoie. In timpul pro cesului de rehidratare trebuie sa va preparati solutia de clor. O solutie de clor lichid sau o pudra de clorura de var se amesteca cu o solutie de sare. In timpul pregatirii pt. decapsulare , ouale sint plasate intr-o solutie tampon racita la 4 grade Celsius si cu un pH in jur de 10 compusa din 0.33 ml de sol. 40% NaOH si 4.67 ml. de apa marina pentru fiecare gram de oua. Solutia tampon se prepara dizolvind 40 de grame NaOH in 60 de ml. de apa proaspata. Decapsularea va incepe cind veti adauga 10 ml. de clor la solutia tampon. Va trebui sa aveti un termometru deoarece reactia chimica este exoterma. Mentineti temperatura solutiei intre 20-30 de grade Celsius. Se poate controla temperatura cu ajutorul apei marine racite in prealabil. Un cub de gheata de asemenea la nevoie pregatit. Adoua metoda consta in tratarea oualor cu clorura de var, proportia fiind de 0.7 g. clorura de var pt. 1g. oua de Artemia. In acest caz solutia tampon se compune din 0.68 g. carbonat de sodiu in 13.5 ml. apa. Este usor sa despartiti apa in doua jumatati. Adaugati la prima jumatate cantitatea ceruta de clorura de var iar la a doua carbonatul de sodiu. Permiteti-le sa se dizolve si sa reactioneze dupa care se va forma un precipitat. Raciti dinainte ambele solutii , combinatii-le si adaugati ouale hidratate. In timpul decapsularii amestecati continuu pentru a impiedica formarea spumei si pentru disiparea caldurii. Observati culoarea solutiei la inceput brun-inchis apoi gri, alb si in cele din urma portocaliu-deschis. Aceasta reactie dureaza de obicei 2-4 minute.

    Cu clorura de var durata este mai mare 4-7 minute si virajul de culoare se va opri la gri. Ouale se vor filtra cit mai repede posibil dupa ajungerea la culoarea finala (portocaliu sau gri), si se vor spala pe sita cu apa curata sau sarata pina cind nu ve-ti mai simti mirosul de clor. Clorul rezidual se ataseaza de singur de ouale decapsulate si trebuie neutralizat repede cu ajutorul unei solutii 0.1% de tiosulfat de sodiu compusa din 0.1 g. tiosulfat de sodiu in 99.9 g. apa timp de 1 minut. O metoda alternativa utilizeaza acidul acetic (o parte otet 5% la 7 parti apa). Prima metoda da rezultate mai bune iar a doua este mai usoara. Ouale sint din nou spalate si se plaseaza in sfirsit in incubator pt. eclozare. Se pot ecloza imediat sau se pot pastra in frigider pina la 7 zile. Pentru pastrari mai indelungate trebuie deshidratate din nou. Se pot deshidrata prin imersare intr-o solutie saturata de sare, 330 g. sare la 1 litru de apa. Aerati solutia timp de 18 ore schimbind solutia la fiecare 2 ore. Ouale isi pierd apa in solutie prin efectul osmozei si din aceasta cauza solutia trebuie mentinuta saturata tot timpul. Dupa 18 ore ouale pierd aproximativ 80% din apa celulara, opriti aerul lasati sa se depuna si filtrati. Aceste oua se pot plasa intr-un recipient si acoperi cu solutie saturata si pastra in frigider sau congelator. Ouale cu 16-22% apa celulara se pot pastra citeva luni fara scaderea factorului de eclozare. Pentru pastrare mai indelungata trebuie scazut continutul de apa celulara la mai putin de 10%.

 

 

Pastrarea artemiilor

    Artemia se poate pastra pentru utilizarile viitoare in mai multe moduri. Artemia poate supravietui citeva zile in frigider daca se are grija sa nu intre in congelare. De asemenea se pot congela cantitati in forma de cuburi si pastra in congelator.

 

 

 

Autor: Iulian Velcea
Ilustratii: Marian Simpetru
Poze: din amabilitatea www.e-betta.com