Ciclul azotului sau "sindromul acvariului nou"
Azotul (N) este unul din elementele principale
ale tesuturilor animale si vegetale. Moleculele azotate, provenind de
la animale (excrementele pestilor), vegetale sau mâncarea in surplus,
sunt transformate in amoniac (NH3 sau NH4+), care este foarte toxic
pentru pesti. Acest fenomen se intâmpla si in natura insa volumul
de apa este foarte mare fata de numarul de pesti astfel incât
concentratia de amoniac este foarte mica. In acvarii volumul de apa
este mic si concentratia de amoniac poate deveni periculoasa in anumite
conditii.
In prezenta oxigenului din apa amoniacul este transformat de catre bacterii
(nitrosomonas) in nitriti* (NO2-). Acestia sunt toxici la valori mai
mari de 0,3 mg/l.
NOTA: pentru a pastra denumirile pe care le veti gasi in toate
documentele in engleza am preferat in documentul de fata sa folosesc
denumirea de nitriti/nitrati in loc de azotiti/azotati, in româna
ambele denumiri fiind corecte si uzitate.
Nitritii, in prezenta oxigenului sunt transformati la rândul
lor de alte bacterii (nitrobacter) in Nitrati (NO3-). Nitratii sunt
mai putin toxici pentru vietuitoarele din mediul acvatic iar pentru
plante constituie chiar un nutrient strict necesar. Nitratii sunt veriga
finala a acestor transformari ale azotului, ei acumulandu-se in timp.
Concentratia maxima de nitrati este de 100 mg/l (recomandabil sa nu
se depaseasca valoarea de 50 mg/l).
Acest lant de transformari poarta numele de Ciclul azotului.
 |

Toate elementele care participa la acest ciclu (oxigen, bacterii, pH,
temperatura, plante, materii organice primare din care provine amoniacul,
etc.) trebuie pastrate intr-un echilibru.
La inceputul procesului, intr-un tanc nou, numarul de bacterii este
mic. Inmultirea acestora se face lent, pe masura ce cantitatea de amoniac
si respectiv nitriti din apa creste. La inceput se dezvolta bacteriile
care descompun amoniacul in nitriti si dupa ce concentratia de nitriti
depaseste o anumita valoare incep sa se inmulteasca bacteriile care
transforma nitritii in nitrati.
Dupa o perioada de timp, coloniile de bacterii devin suficient de dezvoltate
pentru a transforma tot amoniacul in nitriti si nitritii in nitrati.
Pe parcursul acestui proces, deoarece numarul de bacterii este mic,
concentratiile de amoniac si nitriti depasesc de multe ori valorile
maxime ceea ce duce la multe dezastre.
Sindromul acvariului nou s-ar traduce prin faptul ca incepatorii
populeaza acvariul imediat ce l-au umplut cu apa. Din cauza nivelurilor
mari de amoniac si nitriti de la inceputul ciclului azotului apar dezastre
(mor pesti). Prima tentatie a incepatorului este sa schimbe imediat
o mare cantitate de apa (de cele mai multe ori toata apa), sa spele
foarte des filtrele si/sau sa introduca medicamente in acvariu... Toate
acestea duc la distrugerea coloniilor de bacterii care deabia incepusera
sa se formeze si... totul se reia de la capat...
Pentru a evita astfel de dezastre va recomandam ca la pornirea unui
acvariu nou sa respectati câteva reguli:
-
in prima saptamâna nu se
vor introduce pesti in acvariu. In aceasta perioada se va introduce
in acvariu mâncare pentru pesti ca pentru 1-2 pesti.
-
dupa prima saptamâna se vor
introduce primii pesti (2-4 in functie de marimea acvariului). Acestia
trebuie sa fie neaparat din specii foarte rezistente nepretentiosi
si recomandabil mai ieftini! De obicei acestia sunt din familia sanitarilor.
-
dupa inca 3 saptamâni putem
considera ca acvariul este colonizat destul de puternic cu bacterii
pentru a-l putea popula complet cu pesti.
Recomand totusi efectuarea periodica a unor teste pentru determinarea
exacta a valorilor de amoniac, nitriti si nitrati pentru a tine sub
control ciclul azotului si respectiv starea acvariului.
Cel mai greu lucru pentru un pasionat al acvaristicii este sa stea
si sa astepte 30 de zile lânga un acvariu fara pesti... Tineti
minte ca acest efort merita si ca astfel veti scuti alte saptamâni
de munca pentru reechilibrarea acvariului sau pierderea unor exemplare
de pesti valoroase sau la care tineti.
Controlul ciclului azotului |
|
In general putem considera ca in acest sistem unul din parametrii care
este foarte usor de controlat este amoniacul respectiv sursele primare
din care apare amoniacul. Pastrarea unui numar optim de pesti pe volumul
de apa din acvariu si evitarea supraalimentarii acestora sunt caile
cele mai la indemâna noastra pentru a pastra echilibrul.
De asemenea intr-un acvariu bine plantat este mai usor de pastrat acest
echilibru, plantele fiind consumatoare de nitrati.
Oxigenarea apei este un alt factor care favorizeaza activitatea bacteriilor.
Prin schimbarile regulate de apa se elimina din acvariu surplusul de
alimente, resturile vegetale si alte materii organice si in principal
surplusul de nitrati (propriu zis scadem concentratia acestora).
Bacteriile care realizeaza transformarile din ciclul azotului se gasesc
peste tot in mediul nostru (apa, aer...). Tot ce ne ramâne de
facut este sa le cream un mediu propice de dezvoltare. Ele se dezvolta,
in general, pe suprafata oricarui obiect dintr-un acvariu (geamuri,
pietre, filtre, etc.) si foarte putin in apa. Pentru a-si indeplini
rolul trebuie sa dipuna de o suprafata foarte mare si sa intre in contact
cu o cantitate mare de apa oxigenata. Din aceste cauze cel mai bun mediu
de dezvoltare a coloniilor de bacterii sunt filtrele (in acestea o circulatie
lenta a apei favorizeaza procesul).
Un alt factor foarte important in stapânirea Ciclului Azotului
este inlocuirea periodica a unei cantitati de apa. Prin aceasta actiune
se indeparteaza nitratii in exces si se introduc in acvariu, odata cu
apa proaspata, micronutrienti necesari cresterii plantelor. Cantitatea
de apa
Timpul de ciclare a unui acvariu nou poate fi micsorat prin mai multe
metode:
-
folosirea in prima perioada (fara
pesti in acvariu) de substante chimice continând amoniu care
sa forteze colonizarea cu bacterii.
-
Introducerea de produse speciale
care contin bacterii (la noi cel mai cunoscut produs este Cycle dar
mai sunt si altele). Nu cunosc realizari notabile la folosirea acestor
produse...
-
Introducerea in noul acvariu de
mediu colonizat (nisip, filtre, etc.) din acvarii ciclate. Aceasta
metoda este nerecomandata din punctul meu de vedere deoarece odata
cu acestea se pot introduce in noul acvariu paraziti si/sau bacterii
nedorite, alge, etc. De asemenea fara o cantitate minima necesara
de amoniac respectiv nitriti aceste colonii de bacterii se vor micsora
pâna la nivelul de echilibru...
-
Utilizarea plantelor naturale. Sunt
unele specii, cum ar fi Ceratopteris si Hygrophila, care sunt foarte
utile mai ales la pornirea unui acvariu nou deoarece aceste sunt foarte
rezistente si consuma multi nitrati.
Dupa cum s-a aratat un rol foarte important este mediul de dezvoltare
al bacteriilor. Cel mai ieftin (si in acelasi timp si foarte eficace)
este filtrul din burete racordat la un vibrator de aer. Acesta este
impropriu spus filtru deoarece rolul lui este de mediu de
dezvoltare pentru bacterii (acestui filtru i se mai poate spune filtru
biologic) si nu de filtrare mecanica a apei - prin filtrare majoritatea
oamenilor inteleg filtrarea mecanica adica retinerea impuritatilor.
Trebuie sa tineti cont ca prin spalarea lui micsorati numarul de bacterii
sau chiar le distrugeti pe toate (spalarea este totusi necesara deoarece
prin depunerea impuritatilor buretele se infunda si circulatia apei
este impiedicata). Din aceasta cauza recomand utilizarea a doua filtre
si spalarea pe rând a acestora si numai când este necesar.
Pentru o corecta curatare a buretelui recomand o prima spalare intr-o
solutie de 30% otet alimentar dupa care o indelungata spalare in apa
curgatoare. Atentie: otetul distruge in totalitate bacteriile si se
foloseste când aveti doi bureti. In cazul in care aveti numai
un burete spalarea trebuie sa fie rapida si numai in apa, recomandabil
in apa fara clor care distruge bacteriile.
Alte filtre contin zone biologice necesare dezvoltarii coloniilor
de bacterii. Acestea sunt formate din bucati de burete, nisip, inele
de ceramica, etc.
Intr-un acvariu complet ciclat si aflat in echilibru distrugerea coloniilor
de bacterii prin spalarea filtrelor nu va duce totusi la cresterea foarte
mare a valorilor de amoniac si nitriti deoarece bacteriile se gasesc,
dupa cum am mai spus, pe toate suprafetele obiectelor din acvariu. Acestea
vor ajuta ca in filtrele spalate sa se refaca rapid coloniile de bacterii.
ATENTIE:
-
Coloniile de bacterii care ajuta
la ciclul azotului sunt distruse de cele mai multe medicamente si
substante chimice folosite in tratamentele din acvaristica. Acesta
este un alt motiv (foarte putin prezentat sau chiar omis in literatura
de specialitate) de a folosi acvarii de carantina in care sa se faca
tratamentele.
Tineti minte acest lucru de fiecare data când faceti un tratament
direct in acvariu. Poate apare sindromul acvariului nou
chiar si la acvarii stabile de mult timp, cu atât mai mult cu
cât pestii sunt slabiti de boala si tratamentul in sine... Dupa
un astfel de tratament utilizati toate metodele de care dispuneti
de a micsora cantitatea de amoniac/nitriti: schimbari zilnice de apa
timp de 1-2 saptamâni, aerare puternica, grabirea colonizarii
cu bacterii (bureti din alte bazine ciclate - cu toate riscurile aferente),
etc.
-
O alta greseala pe care am observat-o
la multi acvaristi incepatori este de a utiliza ingrasaminte pentru
plante terestre in acvariu. Aceste ingrasaminte au ca si componenti
de baza tripleta N-P-K (Nitrati, Fosfati, Potasiu). Pe majoritatea
ambalajelor acestor produse este scris o serie de 3 numere (de exemplu:
2-2-50 sau 10-20-40) care reprezinta concentratia acestor substante
din produs.
La cele expuse mai sus in cadrul articolului, din care realizati ce
reprezinta introducerea de nitrati in exces, se mai adauga si faptul
ca fosfatii sunt si ei letali in concentratii foarte mici. Tabloul
cred ca este complet si nu necesita comentarii...
Solutiile fertilizatoare pentru acvaristica nu contin fractiile N-P
(sau cantitatile sunt foarte mici).
-
Un alt semnal de alarma il ridic
asupra apei utilizate. Multe dintre acestea contin nitrati (si fosfati)
in cantitati mai mai mici sau mai mari in functie de sursa apei utilizate.
Chiar si apa potabila are un continut mic de nitrati (acceptat in
normativele in vigoare referitoare la calitatea apei potabile), in
apele din fântâni si apele curgatoare acest continut este
mult mai mare (tineti cont ca in agricultura se utilizeaza cantitati
enorme de ingrasaminte N-P-K!!!).
Concentratia de amoniac maxima admisa in apa din acvarii depinde de
pH si temperatura apei (si de timpul cât este mentinuta aceasta
concentratie). In tabelul de mai jos sunt prezentate valorile maxime
admise in mg/l (mentinerea pestilor la aceste valori devine letala in
câteva ore):
pH |
20°C |
25°C |
6,5 |
15,4 |
11,1 |
7 |
5 |
3,6 |
7,5 |
1,6 |
1,2 |
8 |
0,4 |
0,4 |
8,5 |
0,2 |
0,1 |
Se observa ca in ape cu pH-ul si temperatura mica concentratia maxim
admisa de amoniac este mult mai mare decât pentru ape cu pH-ul
si temperatura mare.
Autor (texte, ilustratie, poze): Lucian Cumpata
|