"Cichlida fluture" a fost descoperita in Aprilie 1947 de catre M. V. Ramirez si de H. Blass. Prima descriere in literatura de specialitate este anonima si a fost publicata in "The Aquarium", numarul din Aprilie 1948. Pestele se incadreaza taxonomic, alaturi de Altispinosa (originar din Peru) in Ord. Percomorphi, Subord. Percoidea, Fam. Cichlidae, Genul Microgeophagus. Incadrarea initiala in genul Papiliochromis, fost Apistogramma, fiind incorecta, deoarece exista deosebiri atat morfologic cat si comportamental, dar si unele asemenari cu reprezentantii Genului Geophagus, s-a decis infiintarea unui nou gen cu doua specii, Ramirezi si Altispinosa.

Iata cateva diferente: reprezentantii genului Microgeophagus au corpul inalt, comprimat lateral, diferentierea dupa colorit a sexelor este relativ dificila, absenta unui net colorit de averizare la femelele cu icre sau pui, poligamie moderata, ambii parinti avand grija de pui, pe cand reprezentantii genului Apistogramma au corpul alungit, cilindric, femelele cu icre sau pui au un colorit de avertizare distinct, consistand din pete negre pe un fond galben, diferentele de dimensiuni si colorit dintre masculi si femele fiind foarte mari (in general masculii sunt dubli fata de femele ca dimensiune), poligamia este accentuata, masculii avand "haremuri" de aproximativ 4 femele, care ingrijesc singure puii, masculul aparand teritoriul. Mai nou exista voci care sustin ca de fapt Altispinosa si Ramirezi apartin unor genuri diferite si trebuie clasificati ca atare, Altispinosa asemanandu-se mai mult cu speciile mici de Biotodoma, precum si datorita structurii diferite a dorsalei si a coloritului diferit al capului si corpului

Arealul geografic: Ramirezi este gasit in vestul bazinului hidrografic al fluviului Orinoco, incepand cu cursul mijlociu al fluviului pana in delta, in asa numitele IGUARAPE - campii inundabile.
Fiind un peste popular, are mai multe forme, dintre care la noi sunt comercializate trei:
Forma salbatica - este cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor - doar 6,5-7 cm masculul, femela fiind ceva mai mica. Aceasta forma este cea mai colorata. Pestii maturi se recunosc prin faptul ca au inotatoarele dorsala si anala rotunjite, iar caudala este in forma de vasla; a treia radie a dorsalei este foarte inalta, atingand 3,5 cm. Aceasta forma a sosit la noi prin filiera germana, fiind mai rara.
Forma cea mai raspandita la noi este cea voalata.
Pestii sunt mai mari, masculii atingand 7,5 cm. Coloritul lor este mai putin intens decat al formei salbatice.
Inotatoarele neperechi sunt ascutite, coada are forma de evantai, dar este si concava in acelasi timp. Varful inotatoarei dorsale la masculi este rasfrant, caracteristica ce se accentueaza odata cu inaintarea in varsta. Aceasta forma a fost creata de un crescator din Hong Kong.
Exista si forma xanthocromatica, adica aurie, avand numai pigmentii rosu si galben. Este a treia forma care a inceput sa se gaseasca si la noi, ca raritate. Mai exista o forma - aceea "balon".

Datorita penibilei degenerari a acestui peste superb, pestii care se gasesc la noi au niste culori spalacite, cel mai ades nuante de gri. Iata cum ar trebui sa arate din punct de vedere coloristic: Buzele sunt de o culoare albastru metalic intens , continuandu-se cu o linie de aceeasi culoare pana dupa ochi, unde se rasfrange in sus. Pe cap mai apar diferite linii si pete de aceiasi culoare. Botul trebuie sa fie rosu,degradandu-se in portocaliu, apoi in galben pana la mijlocul corpului, unde se afla o pata mare de culoare neagra. Un arc de cerc vertical, de culoare neagra traverseaza ochii de un rosu intens.Vazut din fata, pe fruntea pestelui (usor deasupra ochilor) se observa doua pete negre, care pot fi unite, foarte pronuntate cand pestele este excitat. Jumatatea posterioara prezinta irizatii albastre. Cand pestele este stresat, irizatiile dispar, fiind inlocuite cu niste dungi de un gri mai mult sau mai putin intens. Pata rosie de pe burtica este specifica femelelor (criteriu de dimorfism sexual). Inotatoarele pectorale sunt transparente, restul fiind portocalii cu marginile rosii. Inotatoarele dorsala, caudala si anala prezinta puncte albastre. Dorsala are primele trei radii negre. Tot pe dorsala mai poate aparea o pata neagra deasupra peteide la mijlocul corpului. Inotatoarele abdominale au primele radii negre, ce se continua cu cateva radii de un albastru metalizat.

Dimorfismul sexual este destul de pregnant, masculul avand fruntea mai inalta, inotatoarele ceva mai mari. A treia radie a inotatoarei dorsale este mai inalta la masculi.
Femelele au zona pelvica de o culoare rosu carmin, culoare ce devine mai intensa incepand cu perioada prenuptiala. Aceasta culoare este absenta la mascul.

Durata vietii acestui peste (in conditii ideale) este de 3, maximum 4 ani.
Tot in conditii ideale pestii ating maturitatea sexuala la 3-4 luni.

Comportament in acvariu
In general linistiti, Ramirezi pot fi tinuti intr-un acvariu comunitar, desi nu o recomand. Totusi sunt extrem de agresivi fata de membrii de acelasi sex ai propriei specii. Se bat tot timpul, exemplarul dominant "vanand" neincetat pe ceilalti, in cel mai fericit caz rezultatul fiind inotatore distruse. Drept urmare se va tine DOAR o pereche intr-un bazin cu ascunzisuri, pentru ca femela sa scape de "atentiile" unui mascul supraexcitat, atunci cand ea nu poate depune. La depunere devin agresivi, dar de regula se linisrsc in cel mult doua zile, timp in care fie ei, fie ceilalti pesti mananca ponta. Pot fi tinuti cu Discus, cu rezerva ca apa este prea calda, scurtandu-se durata de viata, cu characidele mici sud-americane, cu Corydoras si Loriicariidele mai mici. Nu pot face fata celorlalte Cichlidae in disputele teritoriale, asa ca e bine sa fie evitate. Sunt incompatibili cu Ciprinidae-le (chestiile gen carasi si Labeo), precum si cu pestii activi noaptea, care i-ar ucide prin stress acumulat,nelasandu-i sa doarma. La introducerea intr-un bazin comunitar trebuie sa se tina cont de spatiul vital al unai perechi de Ramirezi, si anume 30*40 cm. Bazinul comunitar ideal ar avea deci lungimea minima de 65 cm, latimea minima de 35, iar inaltimea de 45 cm.

Temperatura minima pentru Ramirezi este de 23 gr.C, iar cea maxima 27 gr.C, temperaturile sub 23 gr.C si peste 27 gr.C duc la scurtarea vietii pestelui.
In general, e bine ca temperatura in acvariu sa fie de 24,5 - 25 gr.C, la reproducere crescand-o la 27 gr.C.
Anexez, cu titlu informativ, un tabel cu temperatura medie lunara a apei din bazinul hidrografic al fluviului Orinocco.

 

Hrana - Hrana - Ca hrana vie recomand numai larvele de Chironomus de apa sarata (cunoscuta ca "libelule") si Artemia salina. S-ar mai putea administra, cu riscurile de rigoare, dafnii si ciclopi.
Daca exista dubii in privinta lor e bine sa fie congelate.
Viermii tubifex sunt total contraindicati. In primul rand sunt vectorii principali ai bolilor si parazitilor in acvariu.
In al doilea rand datorita poluarii contin metale grele, ceea ce ar putea otravi pestii. In al treilea rand familia Tubicidae nu are reprezentanti in biotop si de altfel intreaga America de Sud.
Artemia salina tanara sau matura, vie sau congelata este un aliment excelent, ce nu prezinta nici un risc. Este echivalentul unor crustacei cu carapace moale (altii decat Daphnia) din biotopul pestelui.
Enchitraeus si larvele de tantar sunt foarte bune, dar trebuie administrate in cantitati mici, de 2 ori pe saptamana. In caz de dubii in privinta hranei vii de provenienta nesigura, este bine ca aceasta sa fie spalata, scursa si congelata. M.R. este foarte reticent in ceea ce priveste hrana uascata, cel mai frecvent ignorand-o. Daca totusi insistati sa le administrati hrana uscata, tineti cont de faptul ca pestele apartine fam. Cichlidae si deci nu va manca hrana de la suprafata apei, ci numai cea de la fund sau din masa apei.

Sunt pesti dificil de intretinut, datorita pretentiilor de hrana si de apa, dar si mai dificil de reprodus.

Au o mare sensibilitate la nitrati si nitriti, la amoniacul solvit, in acest sens fiind folositi, ca si membrii fam. Papiliochromis, ca specie-indicator pentru Discus, fiind mai sensibili la chimismul apei. Daca mor fara vreo cauza aparenta si nu se intervine, atunci Discusii pot muri.

Bazinul pentru Ramirezi trebuie sa fie unul de minimum 25 l.

Valoarea pH-ului trebuie sa fie 6,5, iar duritatea - cat mai mica.
Acest lucru se poate realiza prin filtrarea cu turba neagra si/sau adaos de apa distilata.
Schimburile partiale de apa sunt cruciale: o treime din apa bazinului saptamanal.
S-a remarcat o mare sensibilitate la cloruri si clorati, asa ca folosirea unui produs anticlor ar fi salutara.

Ca substrat se poate folosi nisip grosier inchis la culoare.

Reproducere

Reproducerea in natura

Masculii se separa de card si ocupa un teritoriu de aproximativ 40*40 cm, in mijlocul caruia sapa o gropita. Aceasta faza dureaza 2- 3 zile, timp in care masculul este foarte agresiv, chiar si cu femelele. Doar dupa aceea sunt acceptate si are loc depunerea. Femela insa nu depune toate icrele cu un singur mascul, ci mai depune cu un alt mascul. Masculul are grija singur de ponta si pui.

Reproducerea in acvariu

Activitatea prenuptiala
Culorile se intensifica. Se observa lupte intre viitorii parteneri. Daca unul din ei fuge si incearca sa se ascunda sau sta la suprafata intr-unul din colturi, este bine ca acesta sa fie scos, altfel risca sa fie omorat.

Odata ce lupta s-a incheiat prin remiza - este vorba de o testare a potentialului partener - si perechea stabilita, pestii vor cauta un loc sa depuna, un loc mai retras, unde vor sapa o gropita in substrat sau vor alege o piatra plata. Se poate sa aleaga chiar sticla acvariului, desi foarte rar. .

Reproducerea propriu-zisa
Odata ce locul ales a fost curatat meticulos cu gura de catre ambii parteneri, femela face cateva treceri false, dupa care incepe sa depuna icrele in siruri mici. Masculul o urmeaza fecundand icrele. Ponta are un aspect circular.

Trebuie sa spun ca sunt atipici pentru ciclide, in sensul ca sunt parinti execrabili, pierzandu-si instinctul de a ingriji icrele si puii, astfel ca fie "uita" de icre, ventilandu-le rar sau manifesta un exces de zel, curatand obsesiv icrele, astfel ca in scurt timp nu mai ramane nimic. Situatia se imbunatateste odata cu aparitia alevinilor, parintii manifestand un oarecare interes. Dar cel mai frecvent icrele sunt consumate din prima sau a doua zi. Sunt foarte nervosi si cel mai mic stress duce la consumarea pontei si alevinilor.

Presupunand insa ca lucrurile merg bine si icrele nu sunt canibalizate sau sufocate de Saprolegnia, acestea eclozeaza in 36-72 ore (in functie de temperatura), aparand alevinii. Acestia inoata liber peste 4-7 zile. Puii sunt foarte mici, neputand manca nauplii de Artemia in primele 2-3 zile.

Trebuie sa spun ca formele standard si voalata difera si prin dimensiunile icrelor si implicit ale alevinilor, in sensul ca forma standard are icrele mai mici, puii neputand manca nauplii de Artemia in prima saptamana de viata.

O mare grija trebuie acordata calitatii apei, cea mai mica variatie ducand la pierderea puilor.Parintii isi apara bine puii, avand grija de ei pana la varsta de trei-patru saptamani, timp in care acestia ating un centimetru lungime si pot sa se descurce si singuri.

Daca au toate conditiile asigurate, puii pot ajunge la maturitate la 3-4 luni.